Prima atestare scrisă a așezării datează din anul 1456 când, într-un document, este menționată ca Rakos. În secolele XVIII-XIX apare ca Oláh Rákos, Oláh-Rákos, Oláhrákos, iar în anul 1913 a primit denumirea de Járarákos, care este greu de explicat, deoarece este situat departe de valea pârâului Iara. În limba română, în secolul al XIX-lea, s-a numit Rakișu apoi, la începutul secolului al XX-lea, Rachișu Romînesc, după care, din anul 1921, Răchișul Român, iar din 1925 Vălișoara.
Împreună cu așezările din împrejurimi, în Evul Mediu și Vălișoara a aparținut domeniului Cetății Liteni. Locuitorii săi se ocupau cu agricultura și creșterea animalelor pe terenurile care aparțineau cetății.
În Evul Mediu cetatea a aparținut regilor Ungariei și se afla sub autoritatea voievodului transilvănean, iar castelanii săi îndeplineau de obicei și atribuțiile de jupâni din comitatele Turda (Torda) sau Cluj (Kolozs). Cetatea a devenit proprietatea lui Géczi János, guvernator al Transilvaniei în perioada în care principele Sigismund Báthory (Báthori Zsigmond) (1586-1588) era încă minor, iar din punct de vedere militar cetatea a devenit lipsită de importanță.
Actuala biserică ortodoxă a satului a fost construită din lemn, în anul 1907, și poartă hramul Sfinților Mihail și Gavriil. Turla de pe acoperișul său decora odinioară unul dintre turnurile castelului Jósika din Vlaha, care în anul 1938 a fost demolat și vândut ca material de construcție.
La recensământul din 1977, Vălișoara avea 237 de locuitori români, în 1992 avea 135 (133 români), în 2002 avea 112 (110 români), în 2011 avea 89 (84 români, 4 maghiari), iar în 2021 avea 65 (52 români și 6 maghiari). În anul 2021, 44 dintre locuitori satului s-au declarat ortodocși, 6 greco-catolici și 3 reformați.
În Vălișoara, aproximativ 80% din străzi sunt asfaltate.
- UAT Săvădisla
- 434
- Str. Principală, Nr. 35, Comuna Săvădisla, 407505, Județul Cluj
- +40 264 374 275
- +40 264 374 275
- primsav@yahoo.com